Tu ce faci?

Io, bine. Ma intreb cand vine primavara de tot ca in fiecare zi fatzai rotita aia de la masina cand pe cald maxim cand pe rece maxim. Mi s-a cam luat de cizme. Fix in ziua in care ma hotarasc sa le bag in cutie pentru la iarna, se face frig. Si inca m-am mai si grabit sa duc hainele de iarna(paltoane & stuff) la curatat, ca deh… sa miroasa a primavara cand le-oi scoate la primul ger. Da’ ce ma fac? Primul ger e acum…

Si mai am si balconul ala neterminat, si cu atata ploaie s-a umezit peretele, si iar o sa tipe vecina de jos dupa mine ca ea a zugravit in balcon acu 5 ani si pentru ca eu nu-l mai termin(de 2 ani sta asa, fara balustrada pe un colt), ia uite nenorocire! E o pata de 15 cmp in tavanul ei… Nu ca n-ar avea dreptate…

Iar am mutat mobila prin casa… Acum am separat zona unde este patul din mega-camera si zona unde este biroul, ca mi-am facut birou. Si am cadorisit-0 si pe sora-mea cu un birou de arhitect care sta in unghi, ca deh, sa deseneze mai bine.

Si cam atat. In rest bine sanatoasa si io, si cainele, si pisicile. Toata lumea.

 

Sarbatori fericite!

 

Deja-vu iar din nou

M-am facut fata corecta si, in loc sa scot s04e01 de pe torrenti, am stat cuminte pana la 22.00 ca sa-l vad pe HBO. Am fost oricum foarte ocupata ieri si nici n-am cautat pe fb sau altele sa vad ce zice lumea despre primul episod.
Am fost dezamagita. A fost pretty boring. Draguti dragonii ca au mai crescut, curajoasa Arya la final, dar in rest… Booooring. What’s up with the new haircut, Jamie? Where’s the boobs, Shea? What’s with the new Daario Naharis?
Plus ca pe Oberyn mi l-am inchipuit nitel altfel. Nu ca nu mi-a placut.
Mah, si e super awkward sa fi citit cartile si acum sa vad ce se intampla in film si mai uit ca stiam asta din carte si nu s-a intamplat inca in serial si mai dau spoilere fara sa vreau.
Aseara, la scena cu Arya de la final, ma jur ca am crezut ca am mai vazut-o si in sezonul trecut. Hence the title.
Well, sa speram ca ep urmator o sa fie mai exciting.

Alo alo

Evident, cand am cel mai mult de lucru sau cand am mainile pline de hartii, dosare, genti, stampile, pixuri, roba, esarfa, etc, suna telefonul in disperare. Ba numere necunoscute, ba apeluri efectuate acu’ 5 ore(cand puteam sa vorbesc), ba reclame de cacao, ba greseala.

Cum eram in campul muncii, azi, cand cu mainile pline de chestii, n-am mai raspuns si am pus si telefonul pe silent, ca in sala de judecata nu e voie sa-ti sune telefonul. Fac o paranteza aici, ca de obicei, sa zic ca acu’ niste saptamani, mai pierdeam vremea pe facebook in sala de sendinta, stand in ultima banca, precum copiii aia rai si dau peste un filmulet cu pisici sau ceva de genul. Si eu, crezand ca daca am telefonul pe silent, nu o sa porneasca sonorul la filmulet, dau play. Mah, si era si tare sonorul ala. Bai, m-am panicat asa de tare, ca, in loc sa dau volumul incet, eu am blocat tastatura si ma miram, tot eu, de ce nu se opreste filmuletul. Mi-am cerut scuze, m-am inrosit si am iesit din sala. Pe hol m-am uitat la filmulet.

Revin. Cand  pun telefonul pe silent, vad ca aveam un apel pierdut de la un numar de orange. Mai zisei si mai sus, nu puteam sa vorbesc atunci, si am lasat pe mai tarziu returnarea apelului. Cand termin treaba ma duc prin ploaie la masina(nu gasisem nici loc de parcare aproape), casc gura la niste caini super simpatici, si uit de apelul pierdut. Intre timp, mai aveam un apel pierdut tot de la numarul ala.

Chiar cand urc in masina, suna telefonul, acelasi numar. Taman bine, ca si asa n-aveam chef sa sun in alta retea(ca mie mi-e rusine sa dau bip). La telefon, o tanti.

Ma ia repede asa: “ce faceti doamna? nu vreti sa beti o cafea cu mine?”

Eu, luata pe nepregatite si nerecunoscand vocea, raman tablou. Politicoasa cum sunt, intreb: “dar pe cine cautati?”

Ea: “Sunt Ioana”

Draci… care Ioana? Ioana mea nu era, ca ii stiu vocea si am si nr ei de telefon, Ioana de la mama din bloc are iarasi o voce distincta si o recunosc. Mama?(o cheama Ioana). Si incearca acu’ sa gasesti in minte, in cateva secunde, cate Ioane stii si care ar putea sa fie. Vreo clienta veche, vreo amica, vreo cunostinta, vreo ruda, vreo vecina, vreo colega… Miiiiiiiii de posibilitati. Nu, evident, nu cunosc mii de Oane si Ioane.

Eu, in continuare confuza, mai intreb o data: “pe cine cautati?” Ca de fapt, ea imi spusese cine e, dar nu pe cine cauta. Si ma gandeam ca o fi vreo cunostinta de-a maica-mii, ca numarul ei telefon e la mine de 3 ani, dar unii n-au mai sunat tot de pe atunci.

Ea: “Sunt eu, Ioana. Ioana Xulica(am uitat). Ce naiba, doamna, deja m-ati uitat?”

Eu eram speechless. Chiar nu mai stiam daca sa o mai intreb a treia oara pe cine cauta.

Pana la urma, zic: “imi pare rau, nu imi amintesc. Totusi, pe cine cautati?”

Ea, razand: haideti, doamna, ca sunteti haioasa. Ma faceti sa rad. Mereu mi-a placut de dumneavoastra.

Frate, innebuneam acolo, deja trecusera niste minute si ea o tinea pe a ei. Incepusem sa cred ca-i o gluma proasta, plus ca eram plouata, plus ca avusesem niste dosare mai greute, plus ca avusesem 3 si am fugit prin ploaie de la unul la altul

“Va rog, spuneti-mi pe cine cautati, ca nu cred ca sunt eu acea persoana”

In momentul asta, incepe sa i se clatine increderea in sine si zice asa, mai cu dubii: Nu cred ca am gresit numarul de telefon.

Eu, deja in culmea exasperarii: Doamna, pe cine cautati?

Ea: Pai, pe doamna Cutarica.

Si abia atunci si-a dat seama ca era o greseala, ca nu eram eu, ca nu aveam nicio legatura. N-avea sens sa-i mia explic ca eu am numarul altcuiva si am crezut ca poate o cauta pe mama… Nah. Longest 44 seconds of my life.

 

 

.

Hai, ghici!

Vin acasa impreuna cu sora-mea. In cutia postala o astepta o hartiuta ca are de ridicat un pachet. Ea, bucuroasa nevoie mare: “In sfarsiiiiit!!! Yey!!! Nu-ti zic ce e. O sa vezi. Da’ sa stii ca nu-ti imprumut!” Pachetul venea de la CJ de la Fodor smth…

Evident, curiozitatea era cat pe ce sa-l omoare pe Pufi(the cat) si pana la posta(ca ne-am dus impreuna ca niste siameze cu caine) m-a pus sa ghicesc ce e in pachet. Acu’, sa ma scuz, eram si super obosita si nu prea stiam ce intrebari sa pun…

Haine? NU. E aparatura de vreun fel? Tehnologie? NU. E de distractie? DA si NU. E de mancare? NU. E pentru Hachi? NU. E de plastic? NU. E de fier? E metalic? DA. Sigur nu e aparat? DA. E jucarie? NU. E pentru in casa? NU. E pentru afara? NU. E o geanta? DA. DE METAL. Pantofi? DA. TRE SA MERG CU EI PANA SE TOCESC SA-MI IMPLINESC DESTINUL. E o carja? HAHA. Bratara? Mmmmmmm..NU, dar funny enough, numele lu’ asta care a trimis m-a dus cu gandul la obiect. Fodor, fodor… Ba, mie imi suna a ferodou. NICI NU STIU CE E ALA. (nici eu. e pentru masina). Fedora? HA. DA. MI-AM LUAT PALARIE METALICA. TINMAN.

Cat pe ce sa ma dau batuta si=mi vine ideea sa-ntreb: E de gen masculin, feminin sau neutru?

MASCULIN LA SINGULAR.

Pai si la plural?

NU ARE. E SINGUR.

Si io, mucea, m-am gandit ca n-are plural. Dracu’ mai stia care’s defectivele de plural. Si-am staaaat…si-am staaaat… Si sa mai si semene cu Fodor…

Si pe urma, mi-a venit ideea. Metal, nu e bratara, e SINGURUL. Fodor…Frodo…

THE FREAKING ONE RING TO RULE THEM ALL, ONE RING TO FIND THEM, ONE RING TO BRING THEM ALL AND IN THE DARKNESS BIND THEM!! 

I-am zis ca o sa ma duc peste ea noaptea si o sa-i scuip “Gollum! Gollum!”

Bonus: https://www.google.com/maps/@51.4115881,5.5505898,16z

one ring

Daca pleci

….iti trag una peste cap cand te gasesc de te-a luat mama naibii!

Ziceam ca nu mai scriu despre caine ca sa mai scriu si alteceva intre timp, asa ca asta o sa se posteze singura maine, 11 martie, ca sa scriu si despre ce filme am mai vazut eu.

Nah, cu cainele. L-am pierdut. Deja e a treia oara. De fiecare data l-am gasit si numai o singura data m-am ingrijorat si am luat-o razna cu presupunerile. Da’ nu-i trag palme dupa cap cand il vad, din contra, il pup si-l giugiulesc ca sunt fericita ca l-am gasit.

PRIMA OARA:

Eram cu mototolul la plimbare prin spatele blocurilor unde nu prea sunt caini fara stapan. Era iarna, zapada aia mare, noapte si el fara lesa, mirosea cauciucurile masinilor si gardurile si zapada galbena. L-am invatat de acasa: Don’t eat yellow snow! Si in seara cu pricina, un nene venea de la serviciu, infofolit si el ca si mine, si scart-scart prin zapada, mai batea si vantul si, nu stiu ce i se pare prostului meu, ca il latra pe ala si pe urma o ia la fuga in directia opusa. HACHI! HACHI! Nimic. El la sanatoasa. Mai e si alb, zapada alba, nici nu l-am vazut unde s-a dus si doar dupa cum i se vedea urma pe nameti mi-am dat seama ca a fugit acasa. L-am gasit pe trepte la scara, ma astepta, infrigurat si inspaimantat.

A DOUA OARA:

Saptamana trecuta m-am dus cu mormolocul la plimbare cu hamul, ca i-am luat ham ca sa nu faca cine stie ce de la cat trage cu lesa. Ma rog, ca sa nu mai zic ca i-am pus hamul ca sa-l probam daca e bun si in 3 minute deja il rosese in 2 locuri. Cand plec cu el la cumparaturi sau platesc facturi, il leg la cate un gard si el asteapta pana ies eu. In general, sta super cuminte, dar mai sunt si momente in care se invarte in loc. Exemple de locuri unde a stat legat la gard: Judecatoria Sector 5(la intrarea dinspre Domnita Balasa), Cartea Funciara( de langa BNR), ApaNova(la Sala Palatului), BRD Sebastian(de nu stiu cate ori…), Prosper(tot pe Sebastian), BCR Piata Rahova, BT Sebastian(m-a asteptat 40 de min), RDS(pe Petre Ispirescu) si UPC(pe Calea Rahovei), Vodafone, Cosmote(in vreo 3-4 locuri din Rahova), MegaImage(unde deja il stiu angajatii) si magazinul de la bloc unde e legat aproape zilnic cand de gard, cand de frigiderul Coca Cola.

Eh, toate bune si frumoase, sta in c.r si asteapta, se mai joaca singur, se mai joaca cu cine-l baga in seama, dar nu face nimic altceva. Si merg cu el saptamana trecuta sa-i iau oase de la Macelaria Priceputu’(si eu am ras) si am stat gen 2-3 minute inauntru cat sa-mi dau seama ca baba din fata mea ia chiar toate oasele si n-are rost sa mai stau(am si intrebat daca au altele) si pe el il leg la gard la gradinita, chiar langa magazin.

In timp ce faceam pasul peste prag imi trece prin cap: ce-ar fi sa nu mai gasesc cainele. Ca e si frumos, da-l in spanac, nu ca e al meu, da’ e frumos el si toata lumea il simpatizeaza ca parca rade la toata lumea si e super optimist si vesel. Mi-era ca mi-l fura cineva. Ies si nu mai era!!! M-am panicat. Rau rau. Hamul era pe jos, lesa in gard si cainele nicaieri. Eu am si fluier de caini si clicker. Bag clickeru’, nici n-a fost nevoie sa strig si hop top, bolovanul apare de dupa gradinita. Mi-a venit inima la loc. Cand m-a vazut, a venit fuga la mine, dar pe drum(cam ca in Madagascar asa. filmul. primul) se razgandeste si o ia in directie opusa, desi eu nu aveam vreo intentie sa-l cert. Pana la urma, i-am zis “Sezi!” si a ascultat si a fost super cuminte.

A TREIA OARA:

Azi. 10 martie. Ies de plimbarea de pranz a pampalaului, ca sa fie mai linistit in casa si sa nu o mai innebuneasca pe vecina de jos. Eu il scot fara lesa, ca sa se plimbe si el mai mult, sa alerge, ca nu fuge de mine. Dar azi, pe cand eram pe la blocul Alexandrei, imi suna mie telefonul si apoi ma angajez in ditamai conversatia cu o tantica si nu am mai bagat cainele in seama. Imi dau seama ca nu mai e pe langa mine, ca nu e nici in parculet, ca nu e nici in urma. Pe sistemul “Prima Oara”, ma gandesc ca s-o fi dus spre casa. Si fluier. Mai batea si vantul in directia opusa. Totusi, cred ca nu fugise de multa vreme, pentru ca ii vad capul pe la parculetul de langa blocul meu si apoi fugind inspre casa.

Tot pe scari l-am gasit, dar acum era inconjurat si de niste oameni care-l vazusera dezorientat si fara stapan pe acolo si cand au auzit ca noi chiar acolo locuim, s-au minunat total de “ce caine destept aveti! si e SI frumos!”

Nah! bine, hai, n-au zis ca e frumos. Au zis ca e simpatic foc si ca se pregateau sa-i faca poza sa-l puna pe fb ca e pierdut in Rahova.

Cand m-a vazut si m-a recunoscut ca-s eu, mi-a sarit in brate. Ca un copil, drept in brate, sa-mi rupa mie salele si mai multe nu. Dar cui ii pasa? Era un moment Kodak.

Aspecte din viata la bloc

La mine la bloc sunt cenzor. La tata la bloc, tin loc de administrator financiar. Imi fac reclama, daca vreti sa ma luati la blocurile voastre. Sa va intocmesc/cercetez listele de plata di documentele financiare, baaa!

De cand eram mica am urat intotdeauna betivii blocului. Si in categoria de betivii blocului am bagat orice om peste 18 ani care o arde la bloc la o samanta, la o bere cu prietenii/vecinii din bloc.

Eh, azi, 10 martie 2014, cu rusine, m-am autointrodus in aceasta categorie.

Fiind ca sunt cenzor la mine pe scara, si fiind ca si inainte, cand eram o Asociatie mare cu 3 scari eram tot eu cenzor, am trecere mare printre vecinii blocului(plus ca fac si activitate de avocat moka in bloc, ca deh, suntem vecini). Si dupa ce am schimbat o administratora dupa 2 luni ca gresea mereu si nu ne intelegeam cu ea, au capatat si mai mare incredere in mine, pentru ca si-au dat seama ca eu, locuind pe scara, nu am sa prejudiciez vreodata proprii-mi vecini, cu atat mai mult cu cat si eu particip la lista de intretinere.

Si acum, vecinii mei care la un moment dat m-au acuzat si pe mine ca prea sunt prietena cu fosta fosta administratora si cu fosta presedinta, pe care le-au schimbat in decembrie anul trecut, ma iubesc gramada si imi saruta manusitele inca de la coltul blocului(mai putin vecina de dedesubt care nu suporta ca am caine si ca a dat-o Asociatia in judecata si crede ca eu personal am dat-o in judecata).

Nah, si in seara asta, pe cand ma intorceam cu animalul de companie acasa, dau peste vecinii mei care stateau in scara, la caldurica, cu vinulet, cu noul administrator si m-au pus sa leg cainele si sa beau si eu un pahar cu vin. Degeaba m-am vaitat ca’s racita, ca iau pastile, ca nu beau, pana nu am baut un pahar nu m-au lasat ca, deh, sa-mi povesteasca ce au mai facut ei pentru Asociatie.

Mah, nu mi-a displacut. Din contra, chiar m-am simtit bine cu ei pentru ca s-a detensionat complet atmosfera si mai avem un singur hop de trecut, ca Asociatie. Si vinul era bun. Alb, dulceag, parfumat, moldovenesc, curat, de tara.

Cu niste filme

Mi-a expirat abonamentul la serialepenet si nu am facut altul nou ca e scump cu 90 de lei. Astept sa se faca Paste si sa aiba vreo oferta ceva, cum au avut la Revelion. Nah, si daca nu ma mai uit la seriale, ma uit la filmele de la TV, de la cinema, de pe hdd si am vazut cam tot ce-a fost nominalizat la Oscar. Imi placura Her, Dallas Buyers Club, Blue Jasmine. Si nah, Gravity, ca deh. Si m-am pus sa ma uit si la Saving Mr. Banks. Thuamne, m-am jelit juma de film. Cam cat nu m-am jelit tot anul asta la toate filmele la care m-am uitat.

Am compensat, sa nu raman neplansa.

Pe urma, m-am apucat sa trag Mary Poppins, ca sa vad what was the fuss about. Sunt sigura ca am vazut filmul, dar nu imi aminteam deloc si, mai rau, il mai si confundam cu Sound of Music, ca tot nanny, tot Julie Andrews. Acum am luat ambele amandoua.

Si tot citind chestii si cautand altele, dau peste Walt Disney si Honorary Oscar for Snow White and the seven dwarfs.

“1939: Honorary Award for Snow White and the Seven Dwarfs (1937) The citation read, “For Snow White and the Seven Dwarfs, recognized as a significant screen innovation which has charmed millions and pioneered a great new entertainment field.” (The award, unique in the history of the Oscars, is one large statuette and seven miniature statuettes.)”(de pe wikipedia)

Sooooo cute! Oricat de cool si funny si record breaking ar fi Oscarurile mai noi, nu cred ca se compara cu ala din 1939.

Uite si poza:

images

Tot despre caine

Ne-am facut un obicei sa scoatem cainele si la pranz pe afara, ca sa doarma mai mult in casa si sa fie agitat  mai mult afara. Deh, ca sa n-o deranjam pe vecina de jos si mai rau decat o facem. Cand zic “ne-am” ma refer la mine si la caine, ca Lori e, in general, plecata la scoala sau la job sau doarme la pranz. Nu zic ca mereu se intampla.

Scosul cainelui la pranz e una din cele mai mari bucurii din zi. E perioada in care si eu am timp suficient, am mancat, sunt trezita de-a binelea si in care pot sa stau cu el si sa ne jucam. Eh, e mai naspa in zilele in care ploua sau e noroi pe jos pentru ca alearga ca un disperat si se murdareste rau, dar m-am invatat si cu asta si s-a invatat si el si acum, dupa o tavaleala prin noroi, se duce direct in cadita din baia mica si ma asteapta sa-l spal.

Hachi are un prieten vagabond, care nu stiu daca are nume. Eu zic Negrutu’ sau Gigica, pentru ca e negru si cu adidasi albi si ma iubeste si, de cate ori ne vede, alearga la mine sa-l mangai si sa-l alint. Nu vrea mancare niciodata de la mine, doar mangaieturi si vorbit si giugiulit. Mai are si prieteni de rasa, din care cel mai scump(ca pret) e un Ciobanesc alb elvetian, care e fata si pe care o cheama Fifi. Caini nu prea avem pe langa bloc, insa sunt o groaza de catele pitbulli, boxeri si amstaff si le mai si cheama asemanator: Tasha, Tara, Kara, Sara, Sasha. El e lesinat dupa Kara, Fifi si Sara(pitbull, ciobanesc alb, amstaff).

Intr-o zi ne-am nimerit in parc cu Kara si Sara si a fost una din cele mai glorioase zile ale lui. L-am adus pe brate acasa de oboseala si a dormit neintors pana la doua zi la 9 dimineata. Partea naspa e ca a inceput sa aiba instincte de caine si sa calareasca tot ce prinde(mai ales piciorul lu’ Lori, cu mine nu indrazneste) si acum tre sa stau mereu cu ochii pe el sa nu le calareasca pe alea pe bune. Vad ca proprietarii ceilalti il plac si abia asteapta sa se revada cainii intre ei. Ma rog, el e si plin de energie si jucaus nevoie mare si tare prietenos cu ceilalti caini, chiar si cu aia care-l latra. Eu, in schimb, nu suport proprietarii de caini mici care isi trag animalele de lesa, spanzurand bietii caini, cand il vad pe al meu ca s-ar mirosi cu aia mici. Ce ii face, ma? Il calca pe cap? Il inghite cu totul?

Azi am fost in parculet cu Negrutu’, si ne-am jucat cu mingea lui Hachi. Well, la final, something amazing happened: Hachi i-a cedat mingiuta lui Negrutu’ care a ramas in parc sa se joace si sa alerge dupa minge. I-a impins-o cu boticul in timp ce eu ii puneam lesa.

How do you know your pets love you?

Pisoiul ma iubeste pentru ca plange dupa mine de cate ori ies din camera sau din casa si vrea sa vina unde sunt eu, oricat de frica ii e de caine. Ma iubeste pentru ca ii dau catnip cand imi aduc aminte si mancare in fiecare zi. Ma iubeste pentru ca ma trezeste cu pupic aproape in fiecare dimineata si ma imbratiseaza in fiecare seara inainte de culcare. Ma iubeste pentru ca nu face pisu si nu marcheaza pe hainele mele, chiar daca vrea sa se impuna in fata cainelui. Ma iubeste pentru ca atunci cand ma ia tristetea, vine si se aseaza linistit langa mine si nu cere nimic. Ma iubeste pentru ca exist.
Cainele ma iubeste pentru ca e super bucuros cand vin acasa si super trist cand plec. Ma iubeste pentru ca ii dau mancare si apa si ma joc cu el. Ma iubeste pentru ca il las fara lesa afara si il las sa se joace cu alti caini, sa alerge liber cu mingea sau cu ditamai ciomagul in gura. Ma iubeste pentru ca vin acasa la pranz sa-l scot afara. Ma iubeste pentru ca il cert cand face prostii. Ma iubeste pentru ca exist.
Si, uneori, imi arata asta:

20140221-114505.jpg
Ala e patutul lui. A ros buretele in forma de inima.

Catanista

In decembrie 2013 am descoperit the joy of Catan. Am mai vazut io pe Facebook cum oamenii se pozau in timp ce cucereau regiuni(atunci nu stiam ce si cum), dar nu mi-a starnit niciun interes. Boardgame? More like boredgame!
Meh.
In decembrie a trebuit sa intru in locul cuiva care a plecat de la masa si… Gata. Virus.
Toata luna decembrie am cautat jocul peste tot. Nu era nicaieri. Imi pare rau ca nu mi-am luat extensiile de Craciun, cand erau la juma de pret.
Pe urma am descoperit catan online. Stii cum sunt? Rup!
Azi dimineata m-a trezit cainele la 6.45 si ce era sa fac pana la 7.45 cand trebuia sa ma pregatesc de job? Am bagat un catan.
Am si gasca pe acolo. O ardem in private room si ne-o tragem la gioale cat de mult se poate. Fara suparari. Azi dimineata, aia 2 jucau contra mea si, desi eu aveam 3p si ei 5 si 7, numai pe mine ma blocau si-mi furau resursele. Eh, da’ pe urma, cand au inceput sa-mi vina si mie resurse, jap 10 puncte si i-am facut praf pe amandoi de nici n-au stiut ce i-a lovit.
Mai joc si cu extensiile, la vecini, si-s tare incantata de Invazia Barbarilor din Orase si Cavaleri, iar la Navigatori, imi place scenariul in care descoperi teritorii noi.
Seara mai joc cu Lori si cainele tot incearca sa fure cate-o asezare, cate-un oras, mai linge un drum, mai fuge cu zarul.. Avem si reguli proprii, avand in vedere ca suntem doar 2 si la jocul de baza e greu sa te mai si blochezi.
Da. Cataniste. Continue reading