Cazu popa din gutui.

La sfarsitul fiecarui an, de ani de zile incoace, trec pe lista “de invatat snowboard. De luat permis cat A” si etc.
Anul trecut m-am dat nitel in stamba la Predeal si am luat un monitor ptr o ora, care m-a invatat basics pe partia de copii. Din nefericire, era concurs in we ala si partia era inchisa, astfel ca TOATA lumea era pe partia de copii.
Anul asta, am avut marea sansa sa dau peste f, care le are.. Si nu numai ca le are, cu snowboardul, deh, dar n-avea cu cine sa mearga pana acolo. Si, ca sa n-adoarma pe drum, m-am dus eu.
Cum sa zic, m-am trezit duminica dimineata la 7 pentru asta. Sacrificiu!!!!
Ne-am dus la Busteni. Partia goala la ora 9… Taman bine pentru mine, ca deja imi tremurau picioarele de panica. Iau echipament, nea’ ala de la inchirieri maxim de dragut, ma gineste ca imi trebuie shiny stuff ca sa fiu happy, si happy m-a facut si-mi gaseste si instructor: un baiat vorbaret, rabdator si cu pantalonii in vine ca orice snowboarder care se respecta.
Eu zic ca nu imi mai amintesc nimic, abia mai stiam sa tin placa in mana. Ne dam nitel ca sa aiba el de la ce sa porneasca, si apoi, hop! sus pe partie cu mine. Sa-mi vie rau! Learning on the job.
Abia stiam sa ma ridic pe placa, dar sa stau pe ea. Am coborat de 5 ori. De 3 cu el si de 2 ori cu f, care trebuia sa stea dupa mine si io ca melcu’.
Partia de la Busteni nu-i nici lunga, nici grea, dar pentru un incepator ca mine, a fost horror. Cand vedeam marginea partiei si padurea, nu mai stiam ce tre da fac. Imi venea s-o iau prin padure. De cool ce sunt.
La prima “prapastie” am cazut de n-am mai stiut de mine. Adica, inainte de prapastie, de frica. Hopa Mitica dupa niste munca de convingere, apoi inca un buf la urmatoarea prapastie, tot inainte. Si inca un buf, dar dupa ultima prapastie.
Eh, si acum ma doare, desi-s 10 zile de atunci.
Mah, da’ la celelalte coborari, nu numai ca n-am mai cazut, dar mi-a fost din ce in ce mai frica!
Am mers mai incet ca melcul si incordata de nu imi mai simteam picioarele separat de corp si de aia n-am cazut. Am ocolit cu succes si niste alti cazuti pe partie, vreo trei intr-un loc.
Si la ultima coborare, dupa 2 pahare de vin fiert, iau manusile de la f si cand sa mi le pun in mana, scap placa. Vin fiert=maini de mamaliga.
Si sa vezi atunci mobilizare pe partie si concurs schiori vs snowboarderi pentru recuperarea placii mele. Si eu radeam. Vin fiert.
Au gasit-o in padure, ca n-a prins-o nimeni pana in rapa.

20130314-123312.jpg

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s