Sunt panicoasa din fire

Nu ma uit la filme de groaza. In cazuri extreme ma uit, dar niciodata singura si nu pe intuneric. In sala de cinema, mor de frica la fiecare faza si apoi raman blocata cumva in actiunea filmului pentru o perioada, de nu-mi mai dau seama de realitate. Spre exemplu, dupa ce am vazut “I am legend” am dormit cateva seri cu lumina aprinsa de frica.

Asta asa, ca intro, dar am niste intamplari:

Intr-o zi, acu’ mii de ani pe cand bucataria avea un folos, faceam ceva de mancare si am constatat ca nu-mi e suficient ce am in frigider ca sa termin mancarea si a trebuit sa cobor pana la magazinul de jos. Cand gatesc, imi place sa se auda ceva zgomot pe langa mine, gen un film, o muzica, etc. In vremea aia sufrageria era in partea ailalta decat e acum si TV-ul nu se vedea de la usa, ca acum. Ma rog, am iesit pe usa si o data cu inchisul usii, am lasat in casa gandul ca TV-ul ramane aprins(deh, sa nu se simta pisoiul parasit).  Cand am revenit in casa, era liniste, insa, in momentul in care am pus cumparaturile pe masa din bucatarie “DO NOT LEAVE EUROPE!” s-a auzit tare, dar tare, din sufragerie, suficient cat sa sar in sus de spaima si sa ma lovesc la genunchi in scaun, pentru ca initial nu mi-am dat seama ce zice si dau cu cumparaturile pe jos. Evident ca printre lacrimi si vanatai, am mai bagat si un ras isteric. De spaima.

Cand abia ma mutasem in casa asta si erau toti peretii la locul lor(tot ce-a fost BCA, mai putin peretii bailor, nu mai exista) era destul de intuneric pe holul de la intrare si cum veneam eu acasa de nu mai stiu unde, n-am mai aprins lumina pe hol, mergand direct spre sufragerie, caci usa la bucatarie era deschisa si se vedea cat de cat. Un pas mai incolo, mi-a sarit inima din loc pentru ca in stanga mea … ERA CINEVA… care avea haina si palarie si era in umbra asa… Dupa ce mi-am inghitit un mic tipat am aprins lumina la bucatarie instinctiv, ca sa observ ca era de fapt, cuierul pe care il mutasem eu mai incolo si era plin de haine si caciuli(nicio palarie). Juma’ de ora nu mi-am revenit din spaima si am hotarat ca e o idee proasta sa tin cuierul acolo.

Ultima spaima pe care am tras-o este si cea mai nejustificata. Ieri ma gandesc sa stalkeresc pe sora-mea pe Facebook si, cand colo, ce sa vezi, avea o poza cu pisicile mele. Ma uit, comentez, dau like si porma imi rasare ideea creata “ba, ia stai asa. Paturica asta de pe pat a fost saptamana trecuta acolo. Da’ io unde eram cand a facut poza? A venit in lipsa mea acasa! @#$%^&8” etc. (Ea are cheie de la mine) Mnah, si cum eu nu suport oameni cu mine in casa, dar in lipsa mea, sa-mi vie rau si sa vad negru in fata ochilor. Cat pe ce. Si o iau la intrebari, da’ cu un ton mai potolit asa. Si ea imi aduce aminte cum luni a venit la mine si a  facut masaj in locul meu, pe ploaia aia naspa, ca eu eram ocupata cu tata si cu masina lui si o ardeam chill prin Popesti Leordeni, pe la un service, ferita de ploaie si astea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s