Gandacelul, de subsemnata

Eram la el in birou. Noul lui birou, de fapt. Era intr-o cladire inalta, cu geamuri de sticla, dar destul de ingusta. La un moment dat mi-a zis o chestie pe care nu am putut sa o indur si am fugit de acolo. Nu-mi amintesc sa fi coborat scarile in fuga, insa m-am trezit la parterul cladirii, fugind si uitandu-ma inapoi. Deodata m-a prins secretara de mana sa ma intrebe ce am patit…lacrimile imi curgeau siroi pe obraji. Initial nu voiam sa spun, insa m-am gandit ca n-are rost sa mai tin in mine toata povestea.

Tot uitandu-ma inapoi, vorbind si plangand, il vad pe el, care fugise dupa mine. Nu imi puteam inchipui niciun motiv pentru care sa fi iesit dupa mine, mai ales ca eu deja eram la jumatatea povestirii… Daca ii pasa cat de cat, venea imediat, nu? Apoi imi dau seama ca el este in afara cladirii, la parter, iar eu eram la subsol. Gresisem iesirea, iar el ma cautase pe acolo. Cu toate ca imi venise inima la loc si secretara ma indemna ca e un lucru bun, nu eram in stare sa-mi inghit lacrimile sau sa ii pot vorbi, desi imi zambea. S-a oprit sa vorbeasca putin cu baietii de la o trupa, baieti pe care ii cunosc si eu, si apoi a venit spre mine, ocolind cladirea, chemat fiind de secretara cu insistenta.

Am iesit din cladire in momentul in care a intrat el, pentru ca nu puteam sa ii vorbesc pur si simplu, si m-am dus sa-i salut pe baieti. Ne-am luat in brate, ne-am pupat, m-au vazut ca sunt trista si mi-au dat sa ascult niste muzica in casti. Nu stiu ce muzica era, insa in momentul ala mi-am dat seama ca e ceva in neregula cu basul si se aude foarte naspa…ca un bazait asa…

Eh, si atunci m-am trezit. M-am trezit ca mi-a intrat o goanga in ureche. In realitate. Un gandac cu aripi a intrat in urechea mea dreapta.

DA! IN URECHE!!!! Si, in somn, incercam sa il scot de acolo in fel si chip si el se ducea mai adanc si dadea din aripi. #$%^&* . M-am trezit panicata complet ca poate e o urechelnita, si atunci sa vezi prapad ca tre sa conduc pana la spital cu goanga in ureche. Cum eram chiauna de somn, nu am mai stiut unde sunt betisoarele de urechi si mi-am incropit rapid unul din agrafa pe care noroc ca o uitasem in par si ma enervase toata noaptea si dischete demachiante. Dupa 4 incercari am reusit sa-l omor in ureche si sa-l scot de acolo. El era disperat sa traiasca si eu disperata sa-l scot din ureche. Si bazaia si dadea din aripi, si eu din ce in ce mai panicata, dar cine l-a pus sa intre taman la mine in ureche? Si daca tacea si nu incerca sa zboare sau sa-si faca culcusul in mod zgomotos acolo, poate il lasam in pace pana dimineata. Era un gandacel cu aripi, mai mare putin decat un tantar.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s