Treispe nu e cu ghinion

Anul asta a fost un an bun. Nu doar un an bun, de fapt, dar a fost bestial. Nu vreau nici sa cobesc si sa zic “n-are ce sa se intample naspa pana in decembrie”, dar, cu toate ca suntem in luna august, mie mi se pare ca asta a fost deja un an bun.

Pai, in primul rand, ca am avut 23 de rezolutii pentru anul asta(din care una avea 15 subpuncte) si m-am tinut de 16 rezolutii si 6 subpuncte. Unora inca nu le-a venit randul, la altele am renuntat. In al doilea rand, am avut o gramada de zile perfecte, de momente Kodak si parca sunt din ce in ce mai dese.

Am revazut locuri in care n-am mai fost de 10 ani, am descoperit locuri superbe, am reinnodat relatii cu prieteni vechi, am cunoscut peste 70 de oameni noi, am mancat inghetata facuta in casa ca pe vremea bunicii mele, am incercat feluri de mancare la care as fi strambat din nas in alte conditii(gen ceafa in miere, andive cu somon si numaistiuce branza, pui cu visine, omleta cu curry), m-am indragostit de Game of Thrones(si implicit, de A song of ice and fire), am inotat in rasarit si mi-am scrantit un deget de la picior, mi-am luat snowboard, chiar daca m-a durut fundu’ 3 saptamani, am vazut o gramada de filme si am plans la aproape toate, m-am bronzat cum nu m-am bronzat niciodata si m-am imblonzit de la soare, m-am tinut de mana si m-am pupat in public, am fost ajutata si am fost de ajutor, am cele mai frumoase si mai destepte si mai funny si mai interesante si mai cool si mai iubitoare prietene, si am cei mai frumosi si mai destepti si mai funny si mai interesanti si mai cool si mai iubitori prieteni, am cele mai scumpe si dragalase si mai iubitoare pisici, am cea mai frumoasa si mai funny si mai destapta si mai interesanta si mai cool si mai iubitoare familie.

SI… Si am vazut delfini. Erau colea, langa plaja, la cativa metri de geamandura, in Vama Veche. Erau trei la Plaja de Carte, unde eram eu, si unul mai incolo, mai spre Stuf. Am fost atat de emotionata ca am plans si nu m-am gandit la nimic altceva toata ziua si am zambit cateva zile. I-am cautat mereu si se pare ca de cate ori e marea linistita ei vin la mal si in ziua urmatoare sunt super valuri. N-am vazut niciodata delfini in mare, desi povesti de la parinti sau capitani de barci sau prieteni am tot auzit. Nu-mi mai pasa de nimic, am vazut delfini.

Si ce daca mai sunt momente naspa? Si ce daca nu sunt vesela in fiecare moment al zilei? Toate trec…

…si am vazut delfini.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s