Fâs-fâs-fâstâceală

Atat cu diacritice, numai in titlu.

Acum cativa ani, mai multi asa, pe cand ma aflam intr-o sala de judecata, un tip simpatic s-a bagat in seama cu mine. Tot avocat si el. Initial nu l-am vazut cat e de simpatic ca ma fastaceam toata langa el si nu ma mai asezam acolo. El a facut prima miscare. Inca ma mai si enerva ca vorbea in timpul sedintei de judecata si nu voiam sa-mi atraga cineva atentia ca tulbur sedinta sau ceva. Ma pregateam sa-l reped ca imi pune intrebari despre Codul Penal si ultimele modificari in loc sa fie atent la judecatoare, cand il vad cat e de simpatic si tot sangele mi se duce din creier in obraji si dintr-o data nu mai stiam niciun cuvant.

Zambeam si ma uitam la el, si el zambea si se uita la mine. Dupa vreo cateva secunde, reusesc sa articulez si cateva cuvinte si legam o conversatie acolo in soapta, mai mult la ureche, si cand sa-i dau numarul de telefon, vine maestra lui si-i face vant la alta instanta, inaite sa apuc sa-i spun si cum ma cheama…. Jale maxima…

Ne vedem de 2-3 ori pe an si, de cele mai multe ori, el nici nu ma vedea pe mine, iar eu treceam din ce in ce mai departe de el sau mai cu capul in pamant pentru ca … E AIUREA!!! Frate, am avut un moment acum ani de zile, ne vedem rar si e weird. Nici macar nu stiu cum il cheama. E inalt, blond si cu ochii verzi, slim, frumusel si … si atat. Ah, si avocat… Ce ‘mniezo pot eu sa ii zic lui?

Bai, si azi, eram la Tribunal sa bem o cafea, eu si Alex. Sa ne mai incalzim, sa mai treaca vremea si, cand sa plecam, ca deh, era cainele singur in casa, duc paharele de cafea la gunoi si el, frumuselul, fix langa automatul de cafea, ii dicta ceva unui alt avocat. Nu-mi dau seama daca era acolo de cand am intrat sau venise intre timp, cert e ca el ma vazuse de mai multa vreme, dar eu am stat cu ochii in cafea si la Alex si pe facebook si nu am bagat de seama cine e in jur.

Prima reactie a fost sa-mi indrept postura, peptu-n fata, burta supta, si … obrajii rosii. M-am panicat si fastacit si i-am zis lu’ Alex ca asta e ALA si ea insista sa ma uit inspre el, care imi zambea si se uita la mine. Iar eu…am pus capul in pamant as usual si am iesit pe usa. M-am uitat de 2 ori la el si era asa senin si zambaret…

Pf.

Pt E: a fost o data ca niciodata,  un Fat Frumos inalt, blond, cu un zambet superb, si o Ileana Cosanzeana cu parul scurt si pieptul mare. Si s-au intalnit ei prin salile de judecata azi, si s-au intalnit si peste cateva luni, si peste cativa ani, si amandoi erau timizi, dar Ileana Cosanzeana era si fraiera rau si se fastacea gramada in loc sa-i zambeasca si ea lui Fat Frumos, ca poate poate ii cerea numarul de telefon. O pruasta. Si-am incalecat pe-o sa si ti-am spus povestea-asa.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s