Cainele, pisica si gogoasa

Ieri a facut mama gogosi si ne-a dat si noua o gramada. Sunt bune cand sunt calde si mai sunt bune atunci cand mai sunt 2-3 in farfurie, iar in rest, zac pe masa neatinse. Azi e-a adus o farfurie plina de gogosi si vecina de langa mine, care ma iubeste ca pe fata ei (nu prea stiu de ce). Si acu’..ce sa facem noi cu atatea gogosi? Le sharuim si cu animalele din casa. Ale maica-mii erau mai bune, dar ale vecinei erau caaalde.

Pufi e lesinat dupa zahar, varza calita si masline. Hachi e lesinat dupa orice, mai putin boabele pe care tre sa le manance ca e in crestere. In ultima vreme, tot ma chinui sa-l dresez pe Hachi: ba sa “vino aici”, ba sa “asteapta”, ba sa “stai!”, ba “aport”, ca in rest le face pe toate: sade, se culca, face pe mortu’, hop, pas(uneori), nu e voie, nu, haide, lasa jos, unde e mingea, unde e osul, unde e jucaria. Acum mai avem cu rostogolitul si cu invatatul comenzilor si afara. Nu stiam eu la vremea respectiva, cand era el mic, sa-l fi dresat pe afara, ca in casa executa tot, dar afara nu ne intelegem aproape deloc.

Ma rog, azi l-am pus sa ma astepte in patutul lui(are un burete pe care doarme si pe care sta cand e pedepsit ca il alearga pe Pufi) si, pentru ca m-a asteptat cam un minut cat m-am fandosit eu prin bucatarie si nu eram in raza lui vizuala, i-am dat o gogoasa intreaga lui. Eu venisem cu alte gogosi pentru mine. Pufi, lesinatul dupa zahar, a venit calare pe mine sa-i dau si lui din gogoasa. Ca se tot miorlaia si nu mai scapam de el, i-am dat o bucatica. A vazut si cainele si a venit si el sa-i dau o bucatica. Asa functioneaza aici in casa: oricine mananca, trebuie sa imparta si cu animalele. Daca mancam noi, tre sa manance si ei ca altfel nu e trai. Daca mananca Hachi, tre sa-i dau si lui Pufi, care e curajos maxim acum si vine pana langa caine. Daca ii dau lui Pufi, tre sa manance si Hachi, ca altfel e doar galagie in casa si nu mananca nimeni.

Si le-am tot impartit din gogoasa, pe rand fiecaruia, pana am ramas fara gogoasa mea. Hachi inca o mai avea pe a lui care statea frumos pe patut. Il pun sa aduca gogoasa siiiii spre marea mea uimire, nu numai ca a adus-o, dar a lasat-o din gura langa mine si am impartit-o si pe aia intre el si Pufi.

It was sweet.

 

PS Pe Tiffy am dus-o peste iarna la o matusa a mea care nu mai avea pisica si o s-o iau inapoi la primavara, ca imi e dor de ea, si oricat ar iubi-o vecinii matusii si matusa, nimeni n-o iubeste ca mine si ca Pufi si ca Hachi.

3 thoughts on “Cainele, pisica si gogoasa

  1. Câinii nu au pancreas aşa că ar fi bine să nu mai dai zahăr animalelor. În afară ai putea primi amendă pentru rele tratamente…. Plus că le scurtezi viaţa…

    • Cainele are pancreas. Proceseaza zaharul, dar altfel decat oamenii. Nu ii dau sa manance zahar gol in fiecare zi, si chiar daca i-as da, nu s-ar incadra la rele tratamente. Relele tratamente sunt pedepse corporale pe care i le aplic sau ca-l tin nemancat, in niciun caz ca a impartit o gogoasa cu un motan.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s