Tot despre caine

Ne-am facut un obicei sa scoatem cainele si la pranz pe afara, ca sa doarma mai mult in casa si sa fie agitat  mai mult afara. Deh, ca sa n-o deranjam pe vecina de jos si mai rau decat o facem. Cand zic “ne-am” ma refer la mine si la caine, ca Lori e, in general, plecata la scoala sau la job sau doarme la pranz. Nu zic ca mereu se intampla.

Scosul cainelui la pranz e una din cele mai mari bucurii din zi. E perioada in care si eu am timp suficient, am mancat, sunt trezita de-a binelea si in care pot sa stau cu el si sa ne jucam. Eh, e mai naspa in zilele in care ploua sau e noroi pe jos pentru ca alearga ca un disperat si se murdareste rau, dar m-am invatat si cu asta si s-a invatat si el si acum, dupa o tavaleala prin noroi, se duce direct in cadita din baia mica si ma asteapta sa-l spal.

Hachi are un prieten vagabond, care nu stiu daca are nume. Eu zic Negrutu’ sau Gigica, pentru ca e negru si cu adidasi albi si ma iubeste si, de cate ori ne vede, alearga la mine sa-l mangai si sa-l alint. Nu vrea mancare niciodata de la mine, doar mangaieturi si vorbit si giugiulit. Mai are si prieteni de rasa, din care cel mai scump(ca pret) e un Ciobanesc alb elvetian, care e fata si pe care o cheama Fifi. Caini nu prea avem pe langa bloc, insa sunt o groaza de catele pitbulli, boxeri si amstaff si le mai si cheama asemanator: Tasha, Tara, Kara, Sara, Sasha. El e lesinat dupa Kara, Fifi si Sara(pitbull, ciobanesc alb, amstaff).

Intr-o zi ne-am nimerit in parc cu Kara si Sara si a fost una din cele mai glorioase zile ale lui. L-am adus pe brate acasa de oboseala si a dormit neintors pana la doua zi la 9 dimineata. Partea naspa e ca a inceput sa aiba instincte de caine si sa calareasca tot ce prinde(mai ales piciorul lu’ Lori, cu mine nu indrazneste) si acum tre sa stau mereu cu ochii pe el sa nu le calareasca pe alea pe bune. Vad ca proprietarii ceilalti il plac si abia asteapta sa se revada cainii intre ei. Ma rog, el e si plin de energie si jucaus nevoie mare si tare prietenos cu ceilalti caini, chiar si cu aia care-l latra. Eu, in schimb, nu suport proprietarii de caini mici care isi trag animalele de lesa, spanzurand bietii caini, cand il vad pe al meu ca s-ar mirosi cu aia mici. Ce ii face, ma? Il calca pe cap? Il inghite cu totul?

Azi am fost in parculet cu Negrutu’, si ne-am jucat cu mingea lui Hachi. Well, la final, something amazing happened: Hachi i-a cedat mingiuta lui Negrutu’ care a ramas in parc sa se joace si sa alerge dupa minge. I-a impins-o cu boticul in timp ce eu ii puneam lesa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s