Alo alo

Evident, cand am cel mai mult de lucru sau cand am mainile pline de hartii, dosare, genti, stampile, pixuri, roba, esarfa, etc, suna telefonul in disperare. Ba numere necunoscute, ba apeluri efectuate acu’ 5 ore(cand puteam sa vorbesc), ba reclame de cacao, ba greseala.

Cum eram in campul muncii, azi, cand cu mainile pline de chestii, n-am mai raspuns si am pus si telefonul pe silent, ca in sala de judecata nu e voie sa-ti sune telefonul. Fac o paranteza aici, ca de obicei, sa zic ca acu’ niste saptamani, mai pierdeam vremea pe facebook in sala de sendinta, stand in ultima banca, precum copiii aia rai si dau peste un filmulet cu pisici sau ceva de genul. Si eu, crezand ca daca am telefonul pe silent, nu o sa porneasca sonorul la filmulet, dau play. Mah, si era si tare sonorul ala. Bai, m-am panicat asa de tare, ca, in loc sa dau volumul incet, eu am blocat tastatura si ma miram, tot eu, de ce nu se opreste filmuletul. Mi-am cerut scuze, m-am inrosit si am iesit din sala. Pe hol m-am uitat la filmulet.

Revin. Cand  pun telefonul pe silent, vad ca aveam un apel pierdut de la un numar de orange. Mai zisei si mai sus, nu puteam sa vorbesc atunci, si am lasat pe mai tarziu returnarea apelului. Cand termin treaba ma duc prin ploaie la masina(nu gasisem nici loc de parcare aproape), casc gura la niste caini super simpatici, si uit de apelul pierdut. Intre timp, mai aveam un apel pierdut tot de la numarul ala.

Chiar cand urc in masina, suna telefonul, acelasi numar. Taman bine, ca si asa n-aveam chef sa sun in alta retea(ca mie mi-e rusine sa dau bip). La telefon, o tanti.

Ma ia repede asa: “ce faceti doamna? nu vreti sa beti o cafea cu mine?”

Eu, luata pe nepregatite si nerecunoscand vocea, raman tablou. Politicoasa cum sunt, intreb: “dar pe cine cautati?”

Ea: “Sunt Ioana”

Draci… care Ioana? Ioana mea nu era, ca ii stiu vocea si am si nr ei de telefon, Ioana de la mama din bloc are iarasi o voce distincta si o recunosc. Mama?(o cheama Ioana). Si incearca acu’ sa gasesti in minte, in cateva secunde, cate Ioane stii si care ar putea sa fie. Vreo clienta veche, vreo amica, vreo cunostinta, vreo ruda, vreo vecina, vreo colega… Miiiiiiiii de posibilitati. Nu, evident, nu cunosc mii de Oane si Ioane.

Eu, in continuare confuza, mai intreb o data: “pe cine cautati?” Ca de fapt, ea imi spusese cine e, dar nu pe cine cauta. Si ma gandeam ca o fi vreo cunostinta de-a maica-mii, ca numarul ei telefon e la mine de 3 ani, dar unii n-au mai sunat tot de pe atunci.

Ea: “Sunt eu, Ioana. Ioana Xulica(am uitat). Ce naiba, doamna, deja m-ati uitat?”

Eu eram speechless. Chiar nu mai stiam daca sa o mai intreb a treia oara pe cine cauta.

Pana la urma, zic: “imi pare rau, nu imi amintesc. Totusi, pe cine cautati?”

Ea, razand: haideti, doamna, ca sunteti haioasa. Ma faceti sa rad. Mereu mi-a placut de dumneavoastra.

Frate, innebuneam acolo, deja trecusera niste minute si ea o tinea pe a ei. Incepusem sa cred ca-i o gluma proasta, plus ca eram plouata, plus ca avusesem niste dosare mai greute, plus ca avusesem 3 si am fugit prin ploaie de la unul la altul

“Va rog, spuneti-mi pe cine cautati, ca nu cred ca sunt eu acea persoana”

In momentul asta, incepe sa i se clatine increderea in sine si zice asa, mai cu dubii: Nu cred ca am gresit numarul de telefon.

Eu, deja in culmea exasperarii: Doamna, pe cine cautati?

Ea: Pai, pe doamna Cutarica.

Si abia atunci si-a dat seama ca era o greseala, ca nu eram eu, ca nu aveam nicio legatura. N-avea sens sa-i mia explic ca eu am numarul altcuiva si am crezut ca poate o cauta pe mama… Nah. Longest 44 seconds of my life.

 

 

.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s